Sfânt local versus vampir global

Român fiind, nu puteam să nu mă gândesc la soarta complet diferită în context istoric a două personaje din istoria noastră: prinţii Ştefan şi Vlad. Cei doi erau veri şi, în plus, făcuseră amândoi „MBA-ul la Stambul“ (foarte cool pentru acea vreme). Primul a ajuns sfânt, celălalt vampir.

Ce-i drept, unul e un sfânt local, cu 47+ mănăstiri la activ şi cu tot atâtea victorii răsunătoare împotriva turcilor (victorii, în general ignorate de cronicile turceşti ale vremii; noroc cu Papa şi cu mănăstirile de la Sfântul Munte, care consemnează eforturile lui Ştefan în slujba creştinătăţii). Un sfânt recent, frumos, mic la stat dar mare la sfat, căruia i se iartă cu duioşie micile scăpări în relaţiile conjugale, mulţii boieri căsăpiţi fără „giudeţiu“ şi faptul că răzeşii se cam săturaseră de pustiit fântânile şi ogoarele în aşteptarea aliotmanului.

De cealaltă parte, Vlad reuşeşte să apere creştinătatea de invazia lui Mehmet al II-lea, cel care, cu puţin timp în urmă, cucerise Constantinopolul. Tot Vlad ia o serie de măsuri foarte interesante pentru stimularea meşteşugurilor şi a comerţului în Ţara Românească, în paralel cu instaurarea unei atmosfere de cinste şi etică care persistă şi azi în conştiinţa poporului român (desigur, şi cu sprijinul poetului Mihai Eminescu), fiind probabil un candidat la titlul de sfânt cel puţin la fel de bun ca şi Ştefan. În mod paradoxal, printr-o ironie stranie a istoriei, ajunge să întruchipeze un personaj literar şi de film celebru, cu atributul mai puţin măgulitor de vampir; dar, în acelaşi timp, devine cel mai important brand al României. Un brand bun sau rău – discutabil; cel mai cunoscut brand – indiscutabil.

Eu cred că, în această dilemă, se găsesc şi organizaţiile din România: rămânem sfinţi locali, încremeniţi în metehnele unei pieţe dominate de ingerinţa mediului politic, de dependenţa de banul public, de mentalităţile şi culturile organizaţionale provinciale sau, alegem să ne măsurăm forţele cu jucătorii din economia globală, în încercarea de a deveni şi noi „un vampir global“.

Această întreprindere este una temerară, dar nu imposibilă. Este nevoie de viziune, de strategie şi de competitivitate. În urmă cu 3 ani, când am proiectat Inoventiv, ne-am gândit să punem la dispoziţia potenţialilor vampiri globali din România trei instrumente pentru stimularea competitivităţii: cum transferă cele mai noi tehnologii, cum folosesc „vrăjile“ IT în interesul businessului şi cum îşi optimizează procesele interne sustenabil, inclusiv prin prisma impactului asupra mediului.

Astfel a apărut proiectul Inoventiv, care şi-a propus să pregătească manageri din industrie în cele trei domenii cu sprijinul cofinanţării din Fondul Social European prin Programul de Dezvoltare a Resurselor Umane, fără niciun fel de costuri pentru cursanţi.

Eu mă tot frământ, cum e mai bine? Sfânt local sau vampir global? Nu am găsit un răspuns. Intrarea în competiţia globală este un pas riscant; poate că e mai cuminte aspiraţia către a fi un sfânt local. Pe de altă parte, care sfânt nu şi-ar dori să experimenteze, măcar o dată, cum e să fii cel mai cool vampir?

Oricum, pentru participanţii la Inoventiv, usturoiul e din partea casei.

Mihai Svasta este Managing Partner, Svasta ICG România

Sursa: www.cariere.ro