Noi gândim, deci muncim!

Ne miră că suntem pe ultimul loc în Europe Innovation Scoreboard, publicat zilele trecute? Probabil pe unii îi miră. Pe aceia care sunt convinși că dacii au inventat laserul, că suntem campionii saloanelor de inventică și că olimpicii noștri...

E cazul să ne trezim. E realitatea crudă ce ne plasează dramatic de jos. Și, după ce ne-am trezit și ne-am revenit din șoc, iată în opinia mea 3 cauze ce pot fi, din fericire, corectate:

Cultura Inovării lipsește. Sloganul post-decembrist ”Noi muncim, nu gândim” nu îl mai auzim în Piața Universității (din fericire!) dar îl auzim ca leitmotiv subtil al majorității culturilor organizaționale din România, atât în sectorul public - unde mă așteptam, nu? - dar și în sectorul privat. Suntem mult mai confortabili în a cumpăra echipamente, mașini, clădiri dar ne e inconfortabil să cumpărăm unelte pentru inteligență. Să cumpărăm metode pentru cunoaștere. Suntem în secolul XXI și nu totuși nu vrem să acceptăm că produsele și serviciile noastre nu sunt rodul muncii fizice, a materiilor prime, a banilor ci sunt mai ales rezultatul muncii intelectuale. Este nevoie să acționăm pentru a schimba cultura organizațională în acest sens.

Și este nevoie să ne depășim frica. Frica de a greși este puternic înrădăcinată în cei mai mulți dintre noi. Ne este frică să nu greșim, să nu zicem ceva incorect, să nu fim penibili. Și să nu fim sancționați pentru acest lucru. De aceea, e mult mai simplu sa rămânem în zona noastră de comfort, în zona cunoștințelor deja existente și să nu facem eforturi să gândim și să acționăm diferit. Avem nevoie de lideri, atât pe plan național cât și in companiile private, care să stimuleze depășirea acestor bariere și să încurajeze echipele pe care le conduc sa inoveze. Această mentalitate a fricii pleacă din școală. Acea școală care ne educă prin valorizarea excesivă a capacității de memorizare, prin inhibarea spiritului creativ și care penalizează excesiv greșeala. Sistemul școlar, care ar trebui să furnizeze materia primă pentru inovare, este tarat de studenți care fac facultatea pentru a avea o hârtie, de profesori demotivați, de universități care nu înțeleg că trebuie și ele, la rândul lor, să se reformeze și inoveze.

Mai am două idei. Deci în total o să fie 4. Și am spus că o să fie 3, nu? Am greșit...

Sunt necesare fonduri de venture capital sau alte forme de finanțare a inovării în stadiile incipiente. În spatele succesului Silicon Valley stă, alături de o cultură a inovării deosebită și de procese de inovare bine organizate, un volum enorm de finanțare de tip venture capital. Fondurile de tip VC în Silicon Valley (doar în Silicon Valley!) sunt de 8 ori mai mari decât în toată Germania (9 miliarde USD la nivelul lui 2015).

Iar ultima idee este: trebuie să ieșim din ”cercul nostru strâmt”. Nu vă limitați la România! Adresați-vă cu produsele sau cu ideile minim la nivel european. În Silicon Valley nimeni nu își pune problema ca produsul sau serviciul inovat să se adreseze Californiei. Lumea gândește cel puțin la nivelul US, dar de cele mai multe ori, din start, produsele sau serviciile sunt gândite la nivel global. Similar, trebuie de la început să ne adresăm unei piețe globale, să luăm în calcul patentarea la nivel global, să identificăm piețe și finanțatori globali.

Momentul critic în care Brâncuși a pornit pe drumul de a deveni cel mai mare inovator mondial în sculptură a fost cel în care comisia de recepție a ministerului apărării i-a refuzat recepția și plata bustului lui Carol Davilla. A plecat la Paris și a creat adresându-se pieței globale, schimbând pentru totdeauna lumea sculpturii. Astăzi ne străduim să-i răscumpărăm operele dar ar trebui să-i preluăm și învățămintele: este necesar să ne adresăm global cu ceea ce dorim să creăm, să inovăm.

Author: Mihai Svasta, Innovation & Change Consultant, Managing Partner of ICG Integrated Consulting Group