Interviu, Andreea Paul (Vass) ambasador al IMM-urilor din România pe lângă Comisia Europeană şi consilier de stat al Primului Ministru Emil Boc

1. Având în vedere faptul că sunteţi ambasador al IMM-urilor din România  pe lângă Comisia Europeană iar această funcţie v-a pus în situaţii care să vă permită să realizaţi o paralelă între serviciile de consultanţă prestate de firmele de consultanţă din România şi cele de pe piaţa europeană, cum consideraţi că ar arăta acest mini-studiu comparativ?

Piaţa românească este extrem de diferită faţă de cea europeană din punct de vedere al volatilităţii legislative, al relaţiei cu autorităţile statului şi al beneficiarilor de consultanţă. Să mă explic puţin:

Volatilitate legislativă. În România au avut succes firmele de consultanţă care au ştiut să anticipeze, să urmarească sutele de modificări de legislaţie cu impact imediat, să inţeleagă ce impact vor avea acestea, să-şi redefinească planurile şi strategia foarte rapid. Există chiar o componentă separată de consultanţă prin care beneficiarul este sfătuit cum să se adapteze la noile legi, nu numai din punct de vedere fiscal, dar şi al strategiei de finanţare, de piaţă, de personal etc.

Relaţia cu statul. Datorită insuficienţei capacităţii administrative a statului român în multe sectoare, interacţiunea cu statul presupune o bună cunoaştere a funcţionării aparatului administrativ pentru a fi eficient. De exemplu, majoritatea instituţiilor s-au aliniat la termenul de 30 de zile de răspuns la orice adresă primită, termen care adeseori e mult prea lung faţă de nevoia celui care întreabă şi care trebuie să ia o decizie rapidă pe baza acestui răspuns. În acest caz, firma de consultanţă poate să adreseze cererea nu către secretariatul instituţiei, ci direct către serviciul care se ocupa de ea şi să obţină un răspuns în câteva zile, critice poate pentru o afacere. Transparenţa informaţiilor publice a apărut ca o prioritate guvernamentală transpusă în fapte de curând.

Beneficiarii. Consultanţa în managementul afacerii în România nu prea se vinde ca atare. Ea de obicei este ataşată mascat consultanţei juridice, fiscale sau de finanţare. Consultanţii buni sunt aceia care nu numai că oferă consultanţă, ci îl şi învaţă pe beneficiar cum să o folosească pentru creşterea afacerii. Beneficiarii români privaţi, în special IMM-urile merg mult pe intuiţie şi nu au oameni care să analizeze cifre sau care să îi sfătuiască în privinţa strategiei. Consultantul tehnic preia acest rol nu pentru că este plătit, ci pentru a-şi atrage şi fideliza clientul.

 

2. Cum aţi caracteriza calitatea serviciilor de consultanţă prestate de consultanţii români?

Creşterea economică puternică înregistrată de România în anii anteriori crizei economice şi financiare a propulsat avântul tuturor domeniilor economice. Domeniul de consultanţă în afaceri şi management nu a făcut excepţie de la regulă: numărul companiilor care activează în acest sector a crescut cu peste 9% între 2006 şi 2008.

Cele 4 companii globale de consultanţă din Big 4, PwC, Deloitte, Ernst & Young şi KPMG, sunt toate prezente pe piaţa românească. Sunt convinsă că aceste companii au stabilit un standard înalt şi au avut un cuvânt important de spus în formarea profesională a tinerilor români.   

Un cuvânt în plus pentru consultanţa specializată pentru accesarea fondurilor europene, care e ramura cea mai dinamică a pieţei consultanţei, începând din 2007, fiind estimată la peste 1 miliard de euro în următorii 4 ani. Deşi a început în 2007 complet haotic, un număr foarte mare de jucători aruncându-se în piaţă conştienţi de miza uriaşă, după 5 ani piaţa s-a maturizat, iar calitatea serviciilor a crescut. Dacă în 2007, 2008 sau 2009 nu ştiai după ce să te ghidezi când îţi alegeai un consultant, ulterior, din ce în ce mai mult te puteai ghida după numărul de  proiecte duse la bun sfârşit. Astăzi deja s-au cristalizat pe piaţă câteva zeci de firme care au portofolii relevante de proiecte, oameni cu experienţă şi care au dovedit ca pot presta servicii de bună calitate. Au fost eliminate din piaţă sutele de firme care încasau avansuri şi trăiau liniştit un timp, după care dispăreau complet.

 

3. Cum arată piaţa de consultanţă  în management din România privită din prisma unui consilier al Primului-Ministru al României? Consideraţi că este nevoie de o profesionalizare a domeniului consultanţei în management din România?

Întotdeauna e loc de mai bine.

Domeniul de consultanţă în management există deja în Codul Ocupaţiilor din România.

Oferta educaţională a fost completată de-a lungul anilor de cursuri de management şi administrarea afacerilor care s-au dezvoltat sub îndrumarea valoroasă a experţilor din străinătate. Academia de Studii Economice, cea mai prestigioasă instituţie de profil din România, are în derulare un MBA în parteneriat cu Canada încă de acum 17 ani.

Avem şi poveşti de succes ale românilor. Domnul Vasile Iuga se află la conducerea prestigioasei companii de consultanţă PwC România şi este Managing Partener pe întreaga regiune a Europei de Sud-Est.


4.Într-un interviu anterior acordat pentru publicaţia Business Adviser aţi menţionat că urmează să elaboraţi o nouă strategie guvernamentală pentru dezvoltarea parteneriatelor public-privat. Care este opinia dvs. despre valoarea adăugată pe care serviciile  de consultanţă o pot aduce în proiectele dezvoltate în  baza parteneriatului public-privat?

Pentru prima dată, România are o lege privind parteneriatele public-private, care a fost adoptată la finalul anului 2010. Astfel, resursele financiare private vor completa efortul administraţiilor publice în folosul cetăţenilor. Riscurile se vor împărţi între partenerul public şi cel privat pentru o dezvoltare economică rapidă şi armonioasă. 

Serviciile de consultanţă au un rol esenţial în acest proces. Reprezintă punctul de conexiune între mediul public şi cel privat. Toate studiile şi analizele aferente proiectelor stau în mâinile companiilor de consultanţă. Valoarea adăugată adusă acestor proiecte rezidă în experienţa specialiştilor în domeniu, ingredientul de bază pentru bunul mers al unui PPP. Practic, succesul parteneriatelor public-private este condiţionat în mare măsură de serviciile de consultanţă.

Unul dintre proiectele de interes major pe care dorim să îl realizăm în PPP este construcţia hidrocentralei cu acumulare prin pompare de la Tarniţa Lăpuşteşti. Deloitte face parte din echipa de consultanţi desemnată să pregătească procesul de atragere a investitorilor pentru finanţarea acestui proiect. Companiile Sinohydro, China Huadian şi China Gezhouba Group s-au arătat interesate de realizarea investiţiei.   


5. Este binecunoscut faptul că în România gradul de absorbţie al fondurilor europene alocate pentru perioada 2007-2013 este foarte mic. Care credeţi că sunt principalele motive care au determinat această rată mică de absorbţie?

Românilor le place să lase pe mâine ce pot face astăzi. Asta s-a întâmplat şi în cazul absorbţiei fondurilor europene. Imediat după aderarea la UE, România s-a aflat în faţa unei realităţi clare: aveam 20 mld. euro la dispoziţie până în anul 2013. Provocarea a fost dată de slaba capacitate de a atrage efectiv aceşti bani în economia românească. Am trecut printr-o perioadă în care am simţit cu toţii lipsa personalului calificat pentru implementarea fondurilor europene, lipsa îndemânării beneficiarilor pentru a aplica la aceste fonduri, dar şi birocraţia excesivă din partea autorităţilor.

Contracţia drastică a finanţărilor bancare disponibile pentru firme care a avut loc începând cu anul 2008 a creat un blocaj masiv, multe proiecte aprobate devenind nebancabile. Beneficiarii lor, nedorind să piardă oportunitatea au prelungit la maxim termenele de implementare, sperând că vor găsi până la urmă finanţarea necesară. Efectul a fost blocarea a câtorva miliarde de euro, care nu au putut fi realocate către alte proiecte.

Problemele care grevează asupra absorbţiei fondurilor europene au fost în vizorul direct al Guvernului. Cred că astăzi ne este clar tuturor: într-un context european nesigur, fondurile europene reprezintă oaza cea mai sigură de finanţare pentru România.

România are un obiectiv major în anul 2012: un grad de absorbţie de peste 20%, faţă de 6,6% cât este în prezent. Asta înseamnă ca 6 mld. euro din fonduri europene (2,5 mld. euro în agricultură şi 3,5 mld. euro din fonduri de coeziune) să ajungă în buzunarele beneficiarilor.

Am făcut eforturi majore pentru descleştarea procesului de absorbţie a fondurilor europene. Am transparentizat sistemul prin publicarea, pe site-ul www.maeur.ro, a Listei de proiecte prioritare, de importanţă strategică pentru economia românească. Nu mai tolerăm nicio depăşire a celor 45 de zile disponibile pentru rambursarea cheltuielilor efectuate de către beneficiar. Pe lângă asta, am introdus obligaţia încheierii contractelor de achiziţie publică în cel mult 7 zile calendaristice după anunţarea rezultatului procedurii de atribuire.

De asemenea, la nivelul Guvernului am luat decizia de a responsabiliza beneficiarii pentru respectarea termenelor de implementare a proiectelor. Astfel, nu se permite modificarea calendarului de depunere a cererilor de rambursare de mai mult de 3 ori  pe întreaga durată de implementare a proiectului. Am venit în sprijinul proiectelor cu finanţare integral nerambursabilă sau al celor cu valori mai mici de 1 mil. lei, prin majorarea cotei maxime de acordare a prefinanţării de la 10% la 20%.


6. De curând a fost lansat apelul pentru operaţiunea „Sprijin pentru consultanţă acordat IMM-urilor”, prin Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţi Economice, prin care sunt alocate fonduri strict pentru livrabilele ce rezultă din activităţi de consultanţă. În opinia dvs., care credeţi că ar trebui să fie criteriile de evaluare pentru aceste servicii?

După cum bine ştiţi, obiectivul acestui proiect este să propulseze IMM-urile pe scena competitivităţii prin oferirea accesului la servicii de consultanţă externă. Acest tip de consultanţă se referă, de pildă, la strategii inovative sau produse şi servicii noi, planuri de afaceri, studii de prefezabilitate sau fezabilitate pentru implementarea de tehnologii ecoeficiente şi competitive, studii şi strategii de management sau financiare pentru implementarea unor proiecte.

Cred că cel mai important criteriu de evaluare a serviciilor de consultanţă ar trebui să fie aportul inovator pe care îl aduc micilor antreprenori. Este important ca preocuparea noastră să se focalizeze pe lozul câştigător în viitor, iar acesta este reprezentat de specializarea inteligentă. Europa a înţeles acest lucru. România nu poate face notă discordantă. Cred în potenţialul inovator al IMM-urilor.


7. Consideraţi că în atribuirea contractelor de achiziţii publice pentru serviciile de consultanţă, şi nu numai, criteriul ”cel mai mic preţ” este unul corect din punct de vedere calitativ?

Calitatea nu se împleteşte întotdeauna cu cel mai scăzut preţ. Este drept că, pentru achiziţiile publice, avem două criterii de atribuire a contractelor: fie ne axăm pe „cel mai mic preţ”, fie pe „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic”. De cele mai multe ori, primul criteriu predomină. Un preţ scăzut poate să mascheze o calitate mediocră, dar este de asemenea adevărat că poate să reflecte o competitivitate ridicată pe piaţă.

Realitatea ne-a dovedit că nu suntem pregătiţi pentru cel mai mic preţ, nici dacă beneficiar e statul, nici dacă beneficiari sunt firmele private. Competitivitatea este extrem de mare si mulţi furnizori de servicii merg la risc, să câştige cu orice preţ contractele şi să supravieţuiască. Aceştia nu cunosc complexitatea contractelor pentru care ofertează, iar după ce câştigă se trezesc că au nevoie de resurse şi competenţe de care nu dispun.


8. În momentul de faţă în România există mai multe Asociaţii profesionale ce reunesc firme de consultanţă în management, implicate în managementul proiectelor/programelor cu fonduri europene. Acestea au avut iniţiative de consultare cu autorităţile statului, însă majoritatea la nivel informal. Consideraţi benefică o implicare directă şi formală a acestora în procesul de consolidare a implementării fondurilor europene, în strânsă cooperare cu Ministerul Afacerilor Europene şi cu principalele Autorităţi de Management?

Consider că orice iniţiativă menită să conducă la creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene, fie ea formală sau informală, este binevenită. Implicarea directă în bătălia pentru atragerea acestor resurse gratuite este nu doar necesară, ci obligatorie.

Nu ne permitem luxul de a nu face nimic. Trebuie să valorificăm la maximum toate resursele de care dispunem.

Implicarea companiilor de consultanţă în creşterea şi optimizarea absorbţiei este cheia, deoarece deţin informaţii vii. Văd în fiecare zi problemele care apar, văd impactul cheltuirii fondurilor şi au interesul ca lucrurile să meargă. E drept că firmele în sine nu au o viziune strategică asupra fondurilor, iar soluţiile lor pot rezolva probleme din sfera operaţională, dar asociaţiile îşi pot formula viziuni de ansamblu şi pot deveni un partener strategic pe termen lung.  Deşi există o insuficientă cultură a asocierii şi parteneriatului în România, lucrurile se mişcă şi în această zonă într-o direcţie favorabilă.